Mai lasă-mă,să mă mai nasc o dată,
Dar nu în mine,într-un alt sălaș,
În altă lume blândă, mai albastră,
Căci depărtarea noastră, din fereastră,
Ne-a pus al kilometrilor grilaj.

Eu sunt aici, in poala umbrei tale,
Și-,aici, iți scriu poemele de dor,
În picături îmi cad cuvinte albe,
Și se compun al versurilor salbe,
Iar pacea naște-n rugă de amor.

Am sa răzbesc prin a tristeții ceată,
Cu mâinile privirilor de orb,
Și-ajuns în lumea ta, de alintată,
Tu, ce in versuri, ai rămas o neuitată,
În brațe, cu iubire-am să te sorb.