Ologit de zburd și bucium

Și o iarnă deșirată,

Vântul zvârli biciul, bucium,

Și c-o mină-nseninată,

Trece-n adiere lină,

Și lipit de o tulpină,

Numără nori, migratoare,

Tolănit în nepăsare.

.

Un gândac cu gândăcica

De la soare au strâns ochii.

Plimbăreți ca și furnica;

Trei albine-n scurte rochii,

Au ieșit în cercetare,

Iar un fluture-n visare,

Stă stingher. Pe-o rămurică

Cip-cirip! o păsărică.

.

Două muște fără gânduri,

Cu mânuțele murdare,

Stau pe gard cu strâmbe scânduri,

Șubrezite și cam rare,

Și își netezesc făloase,

Aripile mătăsoase,

Piciorușele de liță,

Alta-și pune o fundiță.

.

Din pământ stătut și moale,

Cu un trup de veveriță,

Þâșni popândău-n soare,

De mână cu o fetiță.

Uf! ce-au tresărit căci zborul

Unei păsăruci cât mărul,

Parc-a retezat pământul,

De-i zbârlise ca și vântul.

.

Și c-un moț ca o mândrie,

Cântă lent o ciocârlie.