Gata! I-am adus și sunt gata de bătaie;
iată mamelucii pe care trebuie să-i botezi!
Dar stai? Cu cine vorbesc eu aici?
Văd doar ziduri, care ne invită să le trecem
cât mai frenetic, în pas de răspuns la întrebarea
,,Cel deÈ™tept moare sau se unge cu noroi?’’,
iar apoi să furăm măgarul de aur ascuns în templul
electrotehnicii( da, da, ăla care mai nou face
femeile fericite), dar, ține minte, nu vom spinteca
pe nimeni, căci am jurat pe Scriptură și vrem
mâncare pe care nu am mai gustat-o.

Ne urcăm pe ziduri: ce putem vedea decât alți
mameluci, care, dimpotrivă, siluiesc tot ce le iese
în cale, confundă bibliotecile cu sobele și
măgarul de aur cu centaurul, iar ultimul
prost ne invită să ne cărăm de la porțile
RoMei?.

Am început să râdem, plecăm în grabă și
bem apă din stâncă. Lasă, mai sunt
Ierusalimuri, Cartagine și tot felul de
sfioase Alexandrii, care
de-abia ne așteapă cu apă, Duh Sfânt și
alte dureri de cap...