erau puține lucruri ciudate dresurile roz cu elastic dantelat rimelul albastru ciobul de sticlă atârnat la geam care proiecta curcubeie pe pereți păpușa de plastic cu miss piggy din muppets felicitările cu citate celebre din shakespeare chipul unui bărbat cioplit în lemn negru cărțile cu povestiri pentru copii ale louisei may alcott pe care nu le citisem niciodată

când asfințea soarele încălțam pantofii balerini și fugeam
pe străduțe înguste să găsesc locul unde dispare lumina
treceam peste lume ca pe un pod de scânduri atentă la vărful picioarelor
care trăgeau unul spre celălalt
la copacii bătrâni misterioși ca statuile din insula paștelui
la casele cu țiglă amintind de tablourile lui vermeer
mă întorceam acasă cu inima la locul ei în camera mea mică
ascuțeam un creion hb și scriam poezii
despre lumea cealaltă din satul cu șipot și biserică galbenă
unde luna venea din pădure să se rostogolească
pe prundul potopit de zăpadă înghețată

alergam între două ringuri de dans diferite
și nu era aproape nimic ciudat
pe vremea când nu aveam încă niciun fir de praf în păr sau pe masă