în zori îmi aminteam melodii vechi și stanțe uzate
cercetam depărtarea dintre stele
locurile de unde au căzut globuri din bradul de crăciun
colindele la carillon/ șlagărele patetice/ romanțele pentru reumatici
iubirea de-o iarnă picată cu ceară/ hornarul gonind cu motocicleta
pe autostrada inimilor nenorocoase
trandafirii aruncați într-un gest de primadonă peste clape de pian

muzica a suflat-o vântul satir de păpădii/ hoț de licurici
aceasta e pedeapsa iubirii/ pedeapsa cerului prea înalt pentru femeia
care a ascultat zvonul din trup cioplit de vioară
iată pasărea cu aripile cumințite până când timpul stă
vremea când mă tem să răsuflu/ când doare măiastra tăcerilor oprite în piept
împărtășindu-se din sine
nu mai pot asculta fiindcă dumnezeu mă iubește prea mult
și fiindcă zidul casei mele e însemnat cu tril de privighetoare
dimineața mă vor ridica gărzile care au ucis-o