azi era atfel în bucurești
pas cu pas
oamenii își tîrau corpul pe străzi,
ca mai apoi să-l lase prin vamă
sau pe lîngă pet-uri de bere și păduri.

pipera - unirii,
evident că sînt clipe
în care
o anatomie e disperării ți
se proiectează pe toți pereții
va go nu lui.
și totul
se transformă în gînduri silabisite:

li ni ște. VREAU DOAR LI NI ȘTE