catargele eului
flutură depărtări acide
conștiința
e doar o uitare neînregistrată
vin spre mine (amnezică stare în care pășești
și pare că-i nemișcare)
cu o galaxie la încheietură
tatuez pași
în suprapuneri mișcate
miroase a chiparos în sala creației
evele
adună merele ispitelor pentru magiunul zilnic
extirpă șerpii umbrelor
lasă în urmă anotimpuri visul dă iscălitură
pe nemurire
vinul împărtășaniei coboară ceruri
crucea inimii
răsfoiește răstignirile toate

înălțările
trecute în registru ocultat
contabilizează lumina

perimetrul pulsului este aleatoriu
doruri astringente
întind în ruletă destinul
pe toate dimensiunile materiei

din culise
muzica astrelor scoate din supa primară
veșniciile
ca pe găluște