2 plus 2 fac 256
în universul oamenilor muți
priveliștea e plină de înțeles
și se prelungește de la lună pân la soare.
Cuceresc cu lumina din gene și ultima răsuflare
de umbră.
2 plus 2 fac 128
în cercul strâmt al macilor
e uimitor cum își înfoaie aripile
pe dungile verzi de iarbă
gonesc cu 300 de stamine
se unesc între văi.
2 plus 2 fac 64
în universul picăturilor de ploaie
își dau mâna când din întâmplare
totul se transformă în ploaie.
Nu se cunosc, nu își vorbesc
zâmbesc, posac și fără sens.
2 plus 2 fac 32
în lanul nostru de amor
unde doar păsările strâmbe ciripesc
cerul se zvârcolește în chinuri groaznice
iar aromă de cafea e izbitoare.
Te cunosc de 1000 de ani.
Între timp mi-am schimbat ochii între ei.
2 plus 2 fac 16
în universul fetelor virgine
unde doar ulii sunt vii
iar dorințele sunt moarte demult.
Cifra magică e 4...și iarăși 4
bucăți de vise nepermise.
2 plus 2 fac 8
grădina e plină de plante aromate
ghivecele își aruncă priviri furioase
glasul cel de pe urmă e plin de miresme
abundente și lucitoare.
Clar latent efemer un eu.
2 plus 2 fac 4
în universul grotesc al meu
unde ceasul se învârte
iar viața se scurge în ritm de curcubeu.
Coșurile de pe față se estompează cu pastă corectoare
iar amintirile împletesc brățări uriașe
cu arome...de mușețel.
2 plus 2 fac 2
ochii se privesc unul pe celălalt
clipesc o dată la câteva secunde
sunt bolnavi de uitătură cronică.
Scuipă aer murdar, se împreunează
în legături bolnăvicioase.
2 plus 2 fac 0
în universul copiilor uitați de lume
duhurile sfidează aerul
urcă pe trepte uitate de lume
și sfârșesc în umbră
unde totul se năruiește. Într-un final.