Rămasu-mi-a speranța
Întreagă,
Că n-am gustat
Viitorul,
Cel ce e-n stare
Să-mi dreagă
Tristețea, îndoiala,
Neștiutorul.
Sunt o simplă
Pauză
Printre atomii din pustie
Și,
Fiindcă nu-mi sunt
Propria cauză,
Exist
Că așa a fost să fie.
Să fiu esență în ființă,
Tocat de febra
Căutării,
E o problemă de conștiință
Pusă prin arta
Asumării.