Noi nu ne cunoșteam dar ne-am intersectat.
Tu, dreapta ideală, eu, cerc puțin pătrat,
Apoi am demonstrat.

Tangentă tu îmi ești, iar eu ți-s asimptotă,
Ca funcție de te-aș scrie, ți-aș fi eu derivată.
Sau poate doar o limită.

În modul suntem egali dar și în semne tot egali
Și totuși – suntem compleți doar integrali.
Oh, tu, cumplită integrală!

Poate o sferă de-aș fi eu și tu un tetraderu,
În tine m-aș înscrie, aproximându-mă ca poliedru
Și tot n-ar fi de ajuns.

Tu ești un X iar eu sunt doar un Y,
Tu făr’ de mine poÈ›i să fii, eu făr’ de tine, plec
Și nu mă vei găsi.

Suntem o ecuație compatibilă cu o soluție unică.
De-aș fi eu Xenakis, ai fi eternă căci ai fi muzică,
Eterna mea sonată!

Pe note înalte eu te-aș pune, te-aș face simfonie,
Elise si Requieme te-ar invidia pentru vecie!
Căci nu te pot întrece.

Ecoul tău, în timp, s-ar transforma-n parfumul notelor din zori
Ce-mbie fericiți îndrăgostiții sărutând scrisori.
Aștept la mine să plutești.

Am să număr pân’ la infinit, acolo eu te-aÈ™tept,
Acolo vom dansa, atunci am să te strâng la piept.
Atunci eu te aștept.