omăt, de pe aripi de înger praful
tu, neaua noastră, ce vii pe case
ci albul tău ne cerne doar în oase
și în prin multe smârcuri ne e graful.
citind o rugă în smerenii joase
în mine rog o clipă epitaful
să se adune-n pripă tot taraful
zvâcnind spre Cer în sunete frumoase.
halucinantă, te tot cer pe tine
să-mi fii și mamă dulce și iubită,
cojoc în ger, de împletit destine.
iar unica Treime ți-e ciobită
la mine-n odăiță, pe retine
în Pomul Vieții Luntre de-i scobită