am gustat din plin cum e să primești în tăcere loviturile
prin izbirea în gol până când omul dinăuntru se desprinse
ca un plod fără nume, fără chip, molipsit de moarte

mă durea nenăscutul cel viu
ce începea să se zbată-n spuma sângelui
ochii-mi erau burdușiți și buzele rupte
după atâtea transplanturi nereușite

și-atunci mă extirpam în voi
tot mai întreg la toți din supraplinul neputinței
și petreceam ca și un om trecând prin oameni
fără să fiu oprit

astfel puteam să-mi sap mormânt în inimile voastre
să mor la fel ca morții și să îmbrac cu nemurire netrupul meu