Mă tot întreb, în mii de vieți ce le-am trăit cu tine
De ce-ai alege mai străine, să te delimitezi de sine
Și să-ți adormi o mimică, și gesturi, și încă și pe tine
Și să-ți ascunzi privirea, și să omiți sprâncene
Și să alergi de tine, și să ascunzi în tine.

Și să distrugi carisma, și să doborî și spasma
Și tremurul din voce... vai... voce de suavă,
Tonalități, ce superb strigă... și roșii de obraji
Și pleoape ce s-alintă doar ca să-nfrunte vrăji
Oo.. mâini ce calde mângâie.. de gheață de-ar fi trupul.

Vai buze ce absorb și-ating ce e sublimul
Nu numai că hrănesc tot ce înseamnă omul
Ce-l porți cu tine-n suflet și te impinge in mers
Și nu locomotor... și nu-i doar un demers,

Și toată carnea tare care senzatiile iți poartă
Și toată pielea fină și toți fiorii... moartă
Și gâtul arcuit de să plezneasca vene
Și șoldul împietrit de glezne conturează gene.

O vai ființă ce offline îți pierzi identitatea
Și fugi de tine și-apoi de trupul ce dispare
Și te transformi online într-o zeița vastă
Lăsând în urmă trupul ce într-o ultimă crispare,

Va da să se mănânce și să se hrănească
Unor bieți corbi ce nu au șansa voastră
Să fie conectați la taste și la mouse,
La hi-fi și la ro uter de pe un sfânt.. computer.

O vai cum smulgi din tine și cum te devorezi
Vai cum te lupți și cum te osândești
Și cum fărâmi din tine, arunci cu bucăți vii
Și te omorî pe sine, de dragul otrăvii

Și mii de kilometri, de fibre optice, pansați
Îți va înlocui și-o inimă și-un suflet, puține
Și vei rămâne singur, pierzându-te de tine
Și vei orbecăi online... fugar de trupul însăți.

Sperând din poze oarbe, crezând că vei obține,
Și din profile șterse, ori multă istețime,
Că vei putea să strângi falsul în brațe
Să te iubești din nou, îndrăgostindu-te de tine.

Fără să-ți simți dușmanul.. fără să-i vezi tăișul
Fără să-l simți în ceafă cum suflă... ucigașul
Și vine ca un vifor, distruge ca năpasta
Și tu te-ntrebi acuma... oare să fie... Tasta?