Mi-amintesc zilele toride de vară,
când coboram rusca în fugă,
zburând spre Oltu' ăl mic de la țară,
ca nu cumva mama să mă ajungă

Picioarele îmi zbârnâiau spre apă,
de unde se auzeau glasuri de copii,
ce se scăldau obosiți de joacă
și se bălăceau în unde zglobii.

Până la mal eram gata despuiat
și-n apă mă aruncam cu nerăbdare,
de parcă joaca s-ar fi încheiat
și n-aveam timp să mai dau din picioare.

Acele zile parcă au fost în altă viață,
acum cât ar fi de cald trupul îmi îngheață