agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Self-annulment is a prison... ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-04-23 | [This text should be read in romana] |
Eu te-am iubit pe un peron de gară
pe unde trenurile trec atât de rar, s-a consumat cum tragi dintr-o țigară, iubirea mi-a părut un hoby arbitrar. Și te-am iubit pe-o bancă șubrezită când teiul vecin se scutura de floare, cu inima de muguri înverzită, să-mi lași în viață o pată de culoare. Chiar dacă șubred spătarul ei de lemn, a rămas o bancă unde să te așezi acum, nu s-a mai păstrat niciun însemn e doar beton și fier ce arde în amiezi. Gara e-n ruină, peronu-i la fel, pe calea ferată arbuștii-și fac de cap, totu-i sărac într-un gol de portofel în care nici iluziile nu încap. E ca într-o moarte ce nu mai vine, a rămas teiul îmbătrânit și mare. O ce frumos stau merii pe coline, culeg, sunt coapte cireșele amare!
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy