o moarte, numai una, ni-i dată de trăire
ci nu-i nimic să vină, spre a promite vanuri
trecând ca la războaie tumulturile-n lanuri
nimicnicindu-mi spusa sub lanuri de grăire.
cruntând privirea care în mine e oracol
nevăzător de-obstacol în sinea mea tot calc,
tot calc în al meu sine, nevăzător de-ostacol
ci moaștele-mi se moaie, lucind pe catafalc.
era un drum de stele pe calea ce o merg
era și-n dedesubturi un drum părând de stele
dar viața mea din ele în clipa grea o șterg
să nu rămână cale spre vrerile Acele.
ci va rămâne-n urmă a norilor grânarul
și flori de făr' uitare sădi-va Grădinarul