Stâteam pe punte privind spre mare
De la miazăzi să apară
Un semn ce pare să piară.
Timpul trecând fără încetare
Într-un cadru lipsit de răsuflare
Și într-un acord solemn al gândurilor copleșitoare.
Valurile cionindu-se puternic nu contenesc să se dezmiardă
Iar soarele dispărând într-o oază fără de care
Întreaga lume pare lipsită de mișcare.
Totul părând o mișcare nedeslușită
Haotică, confuză și parcă nepăsătoare
Se țese din depărtare o figură promițătoare
Ce-mi aduce aminte de vremuri covârșitoare.