O pală de vânt venită de nicăieri
și zvonul unui tunet abia ghicit
îmi înfioară pentru o clipă veghea
în noaptea asta în care
nici portretele de pe pereți nu îmi vorbesc
hai ploaie vino
litania să-ți ascult

în tăcerea universală
din tâmplele-mi pulsânde
cioburi de cuget
slove cu trup de fum
se pierd precum ecourile unui sonar
ce măsoară neantul în lung și-n lat

când camera are muțenia unei pietre de mormânt
strângând în pumni așternutul jilav
cu bălmăjeli de muribund
te chem pe tine ploaie
hai vino
litania să-ți ascult.