Mâna ta miroase-a vară
Ochiul tău, a gând de seară,
Și-n genunchi, de primăvară,
Înflorește-o piatră rară.

Nu-i nici sus, nu e nici jos,
Dar mă taie pân’ la os
Și nu-mi este de folos,
Când din ea ce-i sec am scos.

Mâna ta, câmp de cicori,
Gândul – drumul pân’ la nori,
Ochiul palid, uneori,
Înflorește-n loc de flori.

Nu sunt jos, nu sunt nici sus,
Drum de gânduri m-a tot dus
De la Est pân’ la Apus –
Tot ce-i spus e și nespus.

3 iulie 2016, Constanța