-GreieruÈ™, tot cu chitara,
Nu simți că se duce vara?
Întrebase alertată,
Șefa Furni, asudată.

Doar o clipă se oprise,
Sacul iute-și potrivise,
Căci în urmă, cu orz copt,
O urmau furnici, vreo opt.

Șezi pe cioată-n nepăsare,
Și n-ai brumă de mâncare!
Du-te pe ogor și strânge,
Că acuș frigul te frânge.

-Iar începi cu bombăneala?
Lasă că-mi știu socoteala!
Apoi vara n-ar fi vară,
De n-aș cânta la chitară.

Bolta ar sta mohorâtă,
Ziua ar păși târâtă,
Soarele n-ar străluci,
Copiii n-ar adormi…

-Ce să spun! Râde furnica,
Cocoșată ca bunica,
De la sacul cu merinde;
Hai, că hazul mă cuprinde!

A trecut Gustar ca visul,
Și s-a dus și Paradisul!
Vântul vâjâie frenetic,
GreieruÈ™ fugi bezmetic.

Cu picioarele răcite,
Mâinile înțepenite,
Stă în casă cu chitara,
Ar cânta dar s-a dus vara!
.......................
Într-o noapte-ncenușată,
Greierușul lângă vatră,
Își cocea un bob de linte,
Și-l mâncă așa fierbinte.

Eu vă spun că n-a mâncat,
Sărmănelul a visat.