Te las să pleci minunea mea
Din sufletul adânc rănit,
Te las să pleci din mintea mea!
Te las să pleci, c-am obosit...

Am obosit să te iubesc
Cu-atâta patimă si dor!
Căci tu...iubești pe-altcineva...
Și-mi vrei doar trupul muritor!

În brațe trupul când mi-l strângi,
Mă vezi pe mine sau pe ea?

Acasă mergi apoi si plângi...
Căci știi ca nu o poți avea.

Nu îmi mai spui ca mă iubești!
Si mor de dor sa mă alinți!!!
Acum...tu o iubești pe ea...
Și n-are rost sa mă mai minți.

Si-alerg cu inima-mi bătând
Să te întâlnesc, să mă supun!
Așa cum tu alergi la ea!
Cuprins de dor ...ca un nebun!

As da orice sa pot avea
Iubirea ta! Măcar puțin!
Dar dup-o clipă de amor
Tu mă privești ca un străin!!!

Dar într-o zi, n-am să mai vin...
Căci știu că totul e-n zadar!
Și-atunci aș vrea să-ți amintești,
Că te-am iubit cum n-ai habar!

Te-am așteptat să fi bărbat,
Să facem tot ce mi-ai promis,
Să construim ceva in doi!
Acum...rămâne doar un vis.

Am înțeles iubirea mea
Și știu că nu te pot opri!
Și orice-aș face, nu vei sta.
Și-n veci tu nu mă vei iubi...

Te-am alungat de-atâtea ori,
Dar n-am vrut să mă părăsești!
Era un strigăt de-ajutor!
Să înțelegi că mă rănești!

Ți-am spus că toți mă vor urâ!
Că vom lupta la infinit!
Dar tu-mi spuneai că vom pleca,
Si vor vedea cât m-ai iubit...

Scriam si eu iubire versuri.
Dar, n-am mai scris de niște ani...
De când ai mei, săraci cu duhul,
Mi-au dat hârtia pentru bani!

N-au înțeles ca eu din suflet
Pusesem pe acele foi,
Puțin câte puțin din mine...
Ei au crezut...că sunt gunoi.

Dar scriu din nou azi, pentru tine!
Dar eu nu-s geniu sau poet.
Si știu ca ai să râzi de mine...
Dar tot o fac! Si nu regret!

Nu-ti scriu cuvinte complicate,
Metafore din lexicon!
Nu fac nici rime întortocheate!
Căci asta-s eu...un simplu om.

Femeia care te iubește,
Si care...trist...te va uita.
Îți scrie dragostea pe-o foaie...
Îți dă puțin din viața sa.

Vei spune: ,,Cât de puerile,
Naive-s versurile ei!
Cât de lipsit de consistență
Este în scris cuvântul ei!"

Și aș avea atât de multe să-ți spun,
AÈ™ scrie zile, ani!
Dar cine oare sa m-asculte
Când tu acum ai zeci de fani???

Mi-am spus că-ți scriu doar 2 versuri
Și-acuma nu mă mai opresc!
Te las acum, te las iubire...
Căci nu vreau sa te plictisesc.

Te las acum sa pleci minune.
Și...fericire îți doresc!
Și-ți mai doresc multă iubire!
Eu nu mai pot...să te iubesc!