când ai senzația că
nu prea ești de pe aici
sau că este totul greșit în viața ta
când obții succes după succes
iluzoriu
fiindcă ai căușul palmelor la fel de plin
ca atunci când pierzi
când lumea înseamnă niciun om
ci doar un murmur neînțeles nici măcar de murmurători
când nimeni nu este vinovat
tu nici atât
ștergi grăsimea de pe buze
ștergi fruntea de așteptări
ștergi tălpile de drumurile nefăcute
și ți-e de ajuns un strop de rouă
să te îmbeți definitiv
păsări necunoscute să-ți susure numele/anonumele
nici nu trebuie să le înțelegi -
te arunci sinucigaș într-o lacrimă
până la fund
a doua zi
dacă o mai fi
aerul o să-ți ceară vamă pentru ca să-l respiri
apa va purta colac de salvare de tine
vei saluta pe oricine și nimeni nu va răspunde
fiindcă fantomele
sunt doar în povești
așa știu toți
dar tu ești liber
ai scăpat
te îndrepți spre acasă deși
nimeni niciodată nu a avut realmente o casă
rămâi cu acel
”te îndrepți”

ecoul dinspre aplauze
s-a stins de mult
încap în căușul palmelor succesului
milioane de sinucideri pe secundă
și nimeni pentru ca să lepede o lacrimă în care
să te poți aciua

dar ai răbdare
după atâta curent stârnit/absorbit
o împământare devine
pe-atât de pur cât de simplu
inevitabilă