Iubirea ta de la amiază
-n suflet naufragiază;
ÃŽnchide geamul, trage storul,
Privește-n zborul lui condorul!

Și s-a tot dus, atât de sus,
De toate tainele răpus
Și am privit necontenit
La zborul tău de neoprit...

Zburai cu el pe șapte ape
Și din pianul fără clape,
Într-un ecou, o sonatină,
Se auzea spartă-n surdină.

Un timp îmi cere azi recurs –
Un veac ce parcă nu s-a scurs,
O vreme tulbură-ntre noi,
Pentru secunda-n care voi

Adulmeca putredul pod,
Sub care seara, în năvod,
Voi prinde, poate, cerul viu
Al unui pește auriu:

ÃŽn suflet naufragiez,
Iar pe nisipul de orez
Voi căuta clepsidra ta,
Cu timpul nostru, scurs, cândva...

12-24 august 2016, Constanța