ai mușcat cu a ta gură
dorința-mi prematură
și-ai strivit cu a ta talpă
a mea patimă bolnavă.
te-ai aruncat, te-ai înfipt
și răsucit
in ființa mea naivă
și setoasă cum erai
te-a luat in grijă
ca pe-o boala relativă.
de la zero
te-a dus la plus infinit
te-a creat, te-a vindecat
atât de delicat
încât
nici pân’ azi n-ai recidivat.
acum, setos cum sunt,
declarându-mă înfrânt,
ți-aș gâdila gura,
ți-aș săruta talpa.