Înotând în ocean de cuvinte
desenez conturul unei vieți.

Blazonul dimineții
se naște din viersul vrăbiilor,
din lacrima ce sfarmă zăvoare
deschizând ușile rugăciunii.

La cer nu urci fără osteneală
așa că
iubesc ca și cum aș muri mâine
trudesc
ca și când aș trăi veșnic
și scriu,
scriu pentru descătușarea angoaselor.

ÃŽn cartea sufletului
cuvintele prind viață
ca într-un film al cărui protagonist sunt
eu și figuranții cotidieni.

Geniile sunt angelizate în cer
eu nu sunt nici înger nici demon,
sunt muritoarea de rând
co-regizorul din umbră
al propriului destin
îndrăgostită de viață.

Cine iubește poartă raiul în inimă!

07-11-2013