aici plouă zilnic
și apele au ajuns
la gândurile pescărușului
în măruntaiele grinzilor cu tei
până la creștete ne vin ploile
până la deasupra-ul din noi

trecute prin sânge
cuvintele se aud mineral
o piatră își dezvelește în sfârșit
sufletul
partea necunoscută a poveștii
în graba omului
de-a se întâmpla

sunt aici
e duminică
nu-mi este teamă
să zăbovesc
cu fața întinsă spre cer

îndepărtate corăbii
visul acesta în evantai
pe care cuminte îl țin pe genunchi
să se facă mare
din aripa de rezervă
crește încă o pasăre sau un lotus
cu ochi terminându-se-n om

sfinții au chipuri dantelate
măreția operelor finite
pacea din pieptul lor
îmi împinge privirea
dincolo de pământuri