ÃŽti scriu condeie-n versuri firida elegie,
Dileme-ți poartă norii prin plumburile reci,
Frământă timpul cerul cu zâmbet de stafie,
Frunzișurile-ți duc aleile în veci.

Culori în stropi de iarbă au simțurile vii,
Povești se-așează-n ochii privirilor de ieri,
Se rătăcesc suspine prin bolile târzii,
Cad timpuri din copaci pe-auzuri de tăieri.

Adună-ți umbra dusă-n culori încovoiate,
Pădurile-ți prelinge pe suflet, ca veșmânt,
Du-ți verdea găzduire, din ramuri înstelate,

Prin clipe unduioase prelinse-n fânul frânt.
Du-ți stropii de durere în decolteu de noapte,
Dă-i țărmul tău de pacea bătrânului pământ!