Eminescu

Tu Eminescu, astru sfânt...
Al neamului nost' românesc
Rămâi un geniu pe pământ,
Idol îmi ești și te iubesc.

Luceafăr blând, luceafăr sfânt,
Ce poezia-ți curgea-n vine,
Coboară iarăși pe pământ
De pe-ale stelelor coline

Și ne aduce nouă iară,
Bucuria-n suflet - toată -
Acum sunt vremuri de ocară...
Versuri îți scriu din inimă.

Luceafăr poeziei ești!
Ești viu și vei rămâne viu
Marelele nostru geniu ești,
Despre tine vreau să scriu.

Un omagiu mare - un respect -
Ți-aduc acum în scris pe drept,
Ce ai lăsat tu pe pământ
Reprezintă foi de-argint.

Coboară iarăși tu
Alunecând pe-o rază,
Luceafăr, Eminescu...
Și ne mai scrie-o frază.

Și ne mai spune despre tine
Ești sus acolo? Îți e bine?
Învață-ne pe noi cei răi,
Cum e să compui din Rai?

Eminescu, înger sfant
Chiar tu! Luceafăr blând,
Rămâi geniu pe hârtie
Rămâi geniu-n poezie.

La steaua ta'i ajuns,
Luceafăru-ți ne face semne...
Spune-ne este frumos
Să compui printre stele?

"Și era una la părinți"
Scriai odinioară,
Luceafăr, tu, cu vechi dorinți,
Coboară-te, coboară...

"Coboară-n jos", așa scriai
Trimite-ne un semn
Pleonasmul distrugeai,
Geniule roman.

România-i mama ta,
Bolta cerească ți-aparține...
Noi ne amintim cu drag
Lucefăru-ți din vine.