Acum sunt valuri mici cu vântul dinspre vreme,
Și tremurul din clipă pare peste teme azi aici.
Ascunsă în minunea clarului din verde,
Vinovăția azi nu se interpretează fără mere și arici.

Și te-am strigat acolo printre semne și poeme.
Și te-am chemat aproape-n fiecare gest aici.
Și un ecou e prețuit doar cât se cere în durere,
Când doar un interval e printre stele și urzici.

Și m-am uitat la apa fără unduiri de teme și de tantiene...
Cu străluciri în șapte lumi de timp de adormiri.
Dar clar că nu-nțeleg perfect ce se ascunde printre gene...
Și tracțiunea roții de mașină roșie cu tib din tib.