Dor nesfârșit

Infinitul de acum îți este casă,
Urzind povești, de tânără mireasă,
Lăsata-i viața pentru a fi cu îngeri
Inimi zdrobite , zile doar cu plângeri,
Au mai rămas părinților distruși

Himere în ceață apar, dar sunt intruși.
- “Așteaptă-mă, te rog „- abia șoptește mama,
- „Ședzi puțin”,- strigă mai tare tata
Dor nesfârșit, numai durere
Existența lor de acum e o tăcere.
Un chin nespus pe ei ușor i-a stins


Rămași în suflet cu un foc aprins.
Savantul a plecat încet, treptat
Să-și întâlnească fiica, așa cum a visat.
Toți trei s-au reunit acum acolo
S-au reîntâlnit în lumea de dincolo.

Maria Besciu , 14 noiembrie 2018