Motto.

Spirala vieții(ADN_ul) e nepieritoare,

parțial ai fost și vei mai fi, indiferent de-ncrucișare.

Ești în valul care curge, chiar dacă - trupu-ți moare.



Se coace grâu-n Univers și spice stau grămadă,

combina timpului așează grăunțe în cămară.

Căluși cerești trudesc la lucrul de-mblătire

și-aruncă boabe aurii în boltă spre rodire.

 

Furtuni năluce, nebănuite legi le așează lângă stele,

să aibă drumul lor, belșug și scut de vremuri grele.

O orbitare, făr'de prag la timp, începe și adună

plămada vieții din nimicuri, spuză, apă și căldură.

 

Bobițe mișcătoare apar în staticul decor,

cu schimbul energetic liant locomotor.

Descătușat, fermentul viului se-arată în pustie,

iar moartea-i limitează timpul, se pune chezășie.

 

Miliarde de ani și specii trec a evoluției cărare,

un mecanism complex conservă ce e tare,

într-un filon de reguli și trăsături de-asemănare,

dispuse în spirala vieții, șansa lor la reîncarnare.

 

Autoperfecțiunea e neobositul motor,

ea șlefuiește întruna și pierde-n abator

rebutul devenirii, învinsul, fosilă de muzeu,

lăsând premiul gândirii  - stadiului de apogeu.

 

Așa, s-a născut Universul.

Un bob din cele mici a căzut aici, a fost numit Pământ.

Pământ cu neamurile de sub pământ

și cele de pe pământ, care caută acum, alt bob de grâu.