Demult,cândva pe astă lume
Era un om ce m-apăra,
Și când venea bunica să mă mustre
Moșu-începea a o certa:
- Măi tu femeie , ești bătrână
Ce ai cu fata asta bună?
De iarăși vrei să dai în ea
Eu nu te las , tu ști asta .
Că am și eu o întrebare ;
Ai fost copil, cum ai fost oare?
Tu nu făceai o prostioară,
Și îi scoteai din minți afară
Și pe părinți și pe bunici ?
C-așa-s  copiii cât sunt mici.
Și-atunci bunica se calma
Și începea a mă pupa ,
Și-a brațe tare mă strângea
Că doar era bunica mea .