Sunt zile de istorie ce se scriu,
pe telefoanele aprinse-n întuneric,
iar eu tastez acum în purpuriu
pentru un viitor mai feeric.

Mă-ndeamnă zilele de altădată,
când frica ne ținea în casă
și când eram băgați pe sub covată,
de semenii ce îi cinsteam la masă.

Acum, este la fel în mica țărișoară
și-așa îmi pare zilnic că se-ntâmplă,
chiar azi, când un trecut este istorioară
și când răzbat așa puține după tâmplă.

Ajuns-am în speranță să ne regăsim
și azi, la cozile precum erau odat' ,
când doleanța era doar ca să trăim,
la fel ca azi, când spunem: Am votat!

Roșu….26 mai 2019