nori negri se înghesuie unul într-altul
acoperă lumina prevestesc furtună
descărcări electrice fulgeră înaltul
în deșertăciunea cu păcate tună.

grindina strivește splendori în grădină
florile iubirii le culcă la pământ
pe alocuri ploaia cânta în surdină
îi ascult mesajul sculptat pe cuvânt.

când suferă natura plânge și Dumnezeu
arborii de cristal sunt frânți de tornade
prin marea speranței trece un alizeu
cu moartea pe aripi pretinde ofrande.

ne-am bătut joc de planetă e în agonie
omenirea se preschimbă într-o mare demonie.