Irevocabil este timpul ce-a măcinat ca apa-n stânci,
Copilăria, tinerețea, și-au sângerat prin răni adânci,
Strivite-n tălpile barbare ce-au însurit de timpuriu,
Și n-are cine-mi coase rana, baremi din suflet, vraci nu știu...

Irevocabil e cuvântul ce a rănit plin de cruzime,
Rămâne-nfipt ca și pumnalul ce a pătruns în profunzime,
Irevocabil ca și câmpul pleoștit într-un Brumar beteag,
Ca fumul sur care se-nalță dintr-un bătrân și ars hogeag...

Irevocabil e și visul ce a murit înăbușit,
În timp ce se năștea în țipăt, de-o ursitoare rea, nășit,
S-a zvârcolit până-n apus s-agațe firul fin al vieții,
Însă nimic nu l-a salvat...și-i șterg o lacrimă tristeții.

Irevocabile sunt multe, și nedreptăți fără recurs,
Irevocabil e pizmașul și-al său venin care s-a scurs...