Clipe ce curg în noima lor
Ademenind privirea
Pătruns ești de ce-i cel mai dor
Alene-i amăgirea.
Curg lacrimi la apus de vânt
Și reînnoadă visuri
Fără de noi nu-i început
Nici vorbe fără gânduri.
Trăim un univers sublim
Când se deschide zarea
Ne naștem după ce murim
Uitând adesea ea chemarea.
Nimic nu e întâmplător
Nici visul nu mai doarme
Se leagă-n lanț el dor cu dor
Ea foamea naște foame.
E dar din cer să fii iubit
E amalgam de vrere
E gândul ce l-am tot hrănit
La el apus de stele.