Simțind cum gem în taină în funduri de oceane,
Lemuria-necată cu Atlantida-n hăuri,
Se înfioară Terra de noi urgii titane,
Căci iar îi crapă coaja și iar i-apar largi găuri...

Vor oare noi ținuturi să plece la culcare
Cu continene-ntregi, cu mari civilizații,
Cu tot ce veșnicia zidise cu ardoare?
Vor cicluri neștiute noi jertfe, noi purgații?

Natura se-nspăimântă, se-ncurcă-n calendare,
Timpul se dereglează și-n reguli noi se-mbracă;
Plutim buimaci pe Terra prin semne de-ntrebare -
Haosul ne domină și-am vrea ca Noe-o arcă!

Unde să ne retragem? Venus e-ascuns sub ceață,
Iar Marte cere jertfe prea mari, dar vor fi date,
Căci mai întâi de toate, toți oamenii vor viață;
Și dacă Terra moare, ei fug în zbor departe...

De șase ori, se zice, s-a tot schimbat Pământul
Cu noi civilizații, cu polii-n răsucire.
Deci noi am fi acuma în timpul când frământul
Pornit-a trista fază de-o altă primenire.

În plus, Biblia spune că dacă miliarde
De oameni iar sfidează pe Dumnezeu Cel Mare,
Atunci El va decide ca Globul tot va arde
Ștergându-l de păcate - spre-a-l face-n Rai-Splendoare...

Gen Ellyn, USA - 12 febr. 2020