din cuvinte de iubire îmi fac zestre
povești de primăvară se scurg din stilou
perdele de lumină vibrează la ferestre
odaia strălucește precum un bibelou.

în colțul meu de rai visez frumos
și îmi imaginez zborul spre soare
fiecare gând e ca valul spumos
care se extinde pe un țărm de mare.

vino Doamne azi în sufletul meu
să faci din nostalgie un dar neprețuit
sunt clipe în care îmi este foarte greu
știu cu suspinul mai am de viețuit.

cu tot cu romantismul îmbătrânesc
dar cu speranțe sufletu-mi hrănesc.