să nu-ţi fie vreodată teamă de moarte
încearcă neruşinarea în faţa ei
fii senzuală şi albă
la fel ca-n dragostea fără chip
de care te desparţi aşa ca de un iubit dintr-o carte
mai mult binecuvîntînd decît iubind

să nu-ţi fie niciodată frică de oameni
iubeşte-l pe primul care îţi iese în cale
dar ai grijă să nu ştie
fiindcă dragostea e acolo unde se termină visul
şi se cască un hău fără capăt
dacă simţi frigul intrîndu-ţi prin buricele degetelor
lasă-le să dezerteze
ÅŸtiu singure drumul focului

Å£ine cont
cei dragi nu ne învaţă despre iubire lor le e teamă de ea
ne spun despre cum să ne ferim
cum să ne protejăm
astea sunt doar poveşti de adormit zîne
ÅŸi cine doarme un secol nu iubeÅŸte un secol
caută exuberanţa dragostei
care se hrăneşte cu dragoste dar creşte ca mărul sălbatic

niciodată să nu laşi frica să îţi fure viitorul
cei care ţin la tine nu ştiu că fără iubire cazi în tine
te scufunzi ca oraşele acelea pe care nu le mai găseşte nimeni
filosoful spunea că-n vreme de pace omul se năpusteşte
asupra lui însuşi
aÅŸa e dragostea
un război în care nu există reguli nu există victime
dar se iau prizonieri

să ştii că jumătăţile mărului nu sunt niciodată egale
dar nu-ţi face griji dragostea taie macul în două perfecţiuni
fără seamăn
să păstrezi mereu cîte o petală
din ele vei face tot ce-i pur să renască
ÅŸi atunci toate fructele universului
vor creşte în tine

şi dacă ţi-e poftă de bine sau rău
înfruptă-te Sara
dragostea nu ţine seama de ele
adună cît mai multe în poală
în sîn
să nu-ţi fie niciodată teamă de iubire
fiindcă aşa se întîmplă cu ea
te mîngîie în timp ce te muşcă