toarnă Doamne peste mine liniște și pace
strigătul de teamă să-l atârn în cui
și cu nostalgia nu știu ce voi face
inima mi-am lăsat-o în grija cerului.

am strâns din lume suspine durere
în jurul binelui se cască un vid
fericirea firească redusă-i la tăcere
bântuie prin țară nemilosul covid.

port în suflet credința străbună
îmi dă curaj cu relele să lupt
moartea ține predici la tribună
eu mă cațăr pe muntele abrupt.

viața și lumea iubesc ca o nebună
lacrimi din stele peste mine s-au rupt.