Aceluia care mi-a încifrat cosmicul în cheie cotidiană:
copacul țâșnind din inima trotuarului,
gălăgioasa bucurie a tramvaiului la vederea călătorilor în stație,
cucu-baul Soarelui,
tristețea suprafizică a copilului pășind în curtea școlii,
Șoaptele eșapate din ghemotocul de mașini
discreția vântului împrăștiind nuanțele covrigului cu susan

și imperfecțiunea observației că tot ce există în același timp, rămâne etern despărțit