Azi... ziua în care eu am renăscut,
Stergându-mă de ieri și ucigând pe mâine,
Sunt un crâmpei nemodelat din lut
În mâini tremurătoare de zeități străine.

Ieri... ziua în care am zburat din eu
Lăsându-mi trupul pe pământ să zacă
Plâns în tăcere de a lumii Dumnezeu
Într-o comemorare de sentimente seacă.

Mâine... ziua în care duhul se va opri
Din fugă lui nebună spre veșnicia stearpă
Îmbrățișând eternul fără a ponegri
Trupul lumesc ce doarme la margine de groapă.