e vremea când de glumă nu se moare
pocalu-i plin de-al ochilor amar
și ca de-un dor în piepturi viața doare
că ne-a căzut ființei tristul zar.
pe-a cugetului frescă-i drum spre zare
și neavând de liniște habar
e vremea când de glumă nu se moare,
pocalu-i plin de-al ochilor amar.
în suflete ni-i însă o candoare,
acolo am primit vecie-n dar
interioară trupului pahar,
dar chiar și-așa-n luminii înălțare
e vremea când de glumă nu se moare.