Iubeşte-i până-i ai, ei sunt dovada
Că bunătatea-i fără margini pe pământ,
Cinsteşte-i că de când respiri în lume
S-au străduit să-ţi dea ce au mai sfânt.

Iubeşte-i azi şi mâine şi mereu
Şi nu-i uita când viaţa ta e bună,
Ci aminteşte-ţi că ţi-au fost alături
Când lumea-n jur era să te răpună.

Iubeşte-i şi fii mândrul fiu al lor
Pe ei, care-au luptat să fii tu mare,
Vorbeşte-le mereu doar cu blândeţe
Căci vorba lor odată ţi-era soare.

Iubeşte-i mai presus de lumea largă
De viaţa ţi-a dus paşii-n depărtări
Şi nu-i lăsa să stea uitaţi pe-acasă
Scăldaţi în doruri şi în frământări.

Iubeşte-i şi le fii mereu nădejde
Când anii bătrâneţii vor fi grei,
Să-ţi aminteşti că-n anii tinereţii
Iubire fără margini datu-ţi-au doar ei.

Căci vine un moment când casa-i goală
Scăldată-n lacrimi pentru ce-ai avut
Şi chiar de vrei să răscoleşti trecutul
Tot ce a fost odată e pierdut.

La masă nu mai vin şi nu te cheamă
În vremea lui Crăciun la colindat,
Iar onomastica o să rămână
Vreme de-aprins o lumânare-n sat.

Iubeşte-i azi, până mai sunt cu tine,
Lasă deoparte tot ce crezi că-i rău,
Iubeşte-i, sunt iubiţii tăi părinţi
Şi-n lumea grea sunt Dumnezeul tău.