dorul în mine este ca rugul aprins
arde neostoit tot cheful de viață
l-aș îngropa undeva în necuprins
trezită în zori cu zâmbete pe față.

dacă aș avea credință de oțel
m-aș lăsa în grija bunului Dumnezeu
aș înțelege bine că mi-a dat un țel
să ating înțelepciunea de thezeu.

condimentez speranța cu sare și piper
noaptea simfonia stelelor să o aud
când bezna mă pândește să nu disper
universul dragostei nu e zălud.

iubesc am curaj să devin un reper
într-un colț de rai undeva în sud.