Poate memoria să spună
Cât timp de atunci a trecut
Or fi secole, o zi, o lună
Când ultima dată te-am văzut

Locul a rămas ca un templu
În care mereu te reântâlnesc
Să-ți surprind privirea, s-o contemplu
Doar privirile au spus că se iubesc

Totul se depărta ca zarea
Amândoi păream conduși de-un copil
Mintea nu percepea depărtarea
Poate ne vom mai vedea, nimic nu-i inutil