Lângă mine
Sau deasupra
Codrul tace
În penumbră,
Te și miră
Ziua caldă
Ce-a întors
Ierbii miros.

Toamna vuiet
Codrul scoate
Gonind aripi
Călătoare.
Cad din ramuri
Mii semințe,
Se-aciuiesc
Pe coclauri...

Se-ascunde
Vietatea
În adâncul
Cetății vii.
Clătinate-s
Tot mai des
Colonade
Și arcade.

Ca să-și lege
Răni, plăgi grele
Codrul cheamă
Nea aleasă
Și pe iarnă
O cazează
În pătule
Pentru ciute.

Primăvara
Până seara
Iar învie
Codru-n glie.
Noaptea-i gheață
În crengi, ceață.
Codru-i mamă
Cu năframă.