-46-

De-aș găsi leac pentru clipe sublime,

să rămână în memoria vie,

vindecător al suferinței aș fi.

Dar sunt doar un om care-n ceața vremii

întrezărește diamantul pierdut.

Și-n strălucirea lui îmi spăl cuvântul.

-47-

De caut în istorii personale

clipa de grație când cerul înalt

mi-a trimis albastrul să-mi cearnă visul,

doar pe tine te văd, surâzătoare

în răsăritul unui soare buimac.

Și-mi pare-atunci că timpul nu-mi ia vamă.

-48-

Ne-nscriem viața-n sunete înalte,

a coborî ca să avem de unde;

nimeni nu știe unde e finalul.

Vom căuta să frunzărim dincolo

pagini rămase din a vieții carte?

Pe tine te-am citit pe jumătate.

-49-

Chiar de nu-i leac pentru murirea noastră,

știm că în lume va rămâne cerul

să-nsenineze viața altor semeni.

Goniți de spaime, părăsim Pământul,

dar ne-nfrățim cu iarba și lumina.

Dacă-n adânc privim, vedem tot focul.