Firele de păr tot cresc,
Ca pădurile pe munte,
Cu tristețe le privesc
Cum devin, pe rând, cărunte.

Mi le smulg, c-un gest hilar,
Dar apar, din nou, mai multe,
Orice-aÈ™ face, e-n zadar,
Părul nu vrea să m-asculte.

Capu-ntreg, de mi-l vopsesc,
Mi-l trădează pieptul, barba,
Firele de-acolo cresc
Mai obraznic decât iarba.

Pân` la urmă, mă opresc,
Peste brazi se-așterne neaua,
Albu-acesta nelumesc
A căzut, din cer, ca steaua.