În zori abisul nopții în stropi de rouă moare,
Pleoape se zbat pe oglinzi de indecente vise
Smulgând din spini de roze dorințele nezise
Zboară spre dezgolitul șold fiorii de răcoare.

Fereastra larg deschisă către un ochi obscen
Opune doar perdeaua ca zbaterea de flutur
Dorinței mele crude ca din condei să scutur
Pe bronzul ferm al coapsei un violent catren.

Căprui, din irisuri se naște un fulger de ispită
Care înzestrat de astre cu magnetism barbar
Duce o tenace vrere spre dalbi sâni ce tresar
S-a alint cu avida palmă comori de Afrodită.

Iar vene adânc străpunse de-un tainic elixir
Unealta cea de faun o îndzrăvenesc rebelă.
Spre muntele Venerei, sub negrul de dantelă
Duc coada de cometă în cosmic, lung delir.